Cartea îmbină două perspective complementare asupra artei: estetica (experiența și judecata estetică: frumos, expresie, formă, valoare) și sociologia artelor vizuale (instituții, piețe, publicuri, relații de putere și regimuri de legitimare).
Propune un cadru integrativ: opera de artă nu este nici "obiect autonom" (doar formă), nici "simplu simptom social" (doar ideologie/economie/politică), ci funcționează simultan ca artefact material, configurație formală, act comunicativ, nod instituțional și dispozitiv socio-cultural. În plus, "esteticul" este discutat atât ca experiență și evaluare (gust, plăcere/dezaprobare, sublim), cât și ca "politică a sensibilului" (cine vede/definește/validează și în ce condiții). Este structurată pe secțiuni care conduc cititorul de la instrumentele de analiză la marile contexte de interpretare și la dezbaterile contemporane.
Un punct forte al cărții este metodologia pe mai multe niveluri: analiza pornește de la material și tehnică, trece prin formă și percepție (compoziție, stil, efecte vizuale), continuă cu semnificația (iconografie, simboluri, coduri culturale) și ajunge la instituții (muzee, galerii, critică), politică și putere, respectiv probleme etice (proveniență, restituiri, responsabilitate).
Pe lângă exemplele internaționale folosite pentru alfabetizare vizuală, volumul introduce studii de caz relevante pentru România.
În esență, volumul oferă o "trusă" coerentă pentru a trece de la analiza formală la interpretarea contextuală, fără a pierde nici bogăția formei, nici realitățile sociale care fac arta posibilă și inteligibilă.
