Teoria jocurilor psihologice oferă o explicaţie nepreţuită asupra modului în care oamenii, în mod inconştient şi sistematic, eşuează în a coopera, în a-şi satisface nevoile autentice, în a obţine relaţii împlinite, deşi îşi doresc foarte mult contrariul şi se străduiesc din toate puterile. Berne ajută cititorul să îşi descopere propria responsabilitate pentru nefericirea personală şi să întrevadă noi opţiuni, mai sănătoase şi mai eficiente decât cele pe care le repetă în neştire, deseori ca o moştenire de familie cu un deznodământ frustrant, trist, iar uneori chiar tragic.
Jocurile noastre de toate zilele a propulsat Analiza Tranzacţională în rândul psihoterapiilor din întreaga lume. Cartea reflectă geniul lui Eric Berne în a radiografia dimensiunea inconştientă a relaţiilor dintre oameni şi în a denumi jocurile într-o manieră colocvială, ce surprinde esenţa lor: „Dă-mi un şut", „Dacă n-ai fi fost tu", „Hai, băteţi-vă!"
Teoria jocurilor psihologice fascinează pe oricine este preocupat să se înţeleagă pe sine şi să-i cunoască mai bine pe ceilalţi, pentru că este imposibil să nu te regăseşti într-unul dintre rolurile de victimă, persecutor sau salvator. Cartea cuprinde răspunsuri la următoarele întrebări: de ce nu pot să mă înţeleg cu cei apropiaţi; de ce partenerul de dialog nu e în stare să-şi ţină vorba; de ce nu putem comunica, deşi ne iubim; de ce sfârşesc toate relaţiile mele la fel etc.
