Armeni, evrei, asirieni, irlandezi sau polonezi – oameni veniți de departe, păstrând cu sfințenie memoria unor popoare greu încercate de soartă, sperând să aibă o viață mai bună în America și muncind din greu pentru asta, fără să-și uite vreo clipă rădăcinile –, personajele lui Saroyan emană o bunătate incomensurabilă, dar și o anume inadecvare: sunt aici, dar și acolo, și orice demers al lor are o notă de fantezie orientală. Unul plantează rodii în deșert, altul speră să-i convingă pe toți locuitorii Chinei să consume stafide, altul, ca să încheie o poliță de asigurare, e capabil să plimbe o plantă în ghiveci de-a curmezișul continentului american.
Numitorul comun al tuturor povestirilor reunite aici este omenia, o omenie vibrantă, profundă, care se manifestă în cele mai anodine scene, de la muncitorul obidit care găsește resurse de afecțiune pentru niște copii complet străini până la indianul care manifestă un tact ireproșabil față de un puști îndrăgostit de automobile.
Și tânărul neînfricat de la trapezul zburător? Povestirea care dă titlul acestui volum, contrastând prin sobrietate cu restul, îi permite cititorului să întrezărească lupta care se dă neîncetat în sufletul unui scriitor pe deplin conștient de inechitatea lumii.
„Domnul Saroyan e un om viu, entuziast, inteligent, introspectiv, onest, visător, tandru și exact inversul naivității, deși mimează naivitatea. E original. [...] E clar că un talent nou, înviorător, interesant se exprimă în această etapă a creației lui.”
New York Herald Tribune
„[Saroyan] este un poet care-i face să vorbească pe cei incapabili să se exprime, simpatiile sale se îndreaptă spre minorități, spre proscriși și persecutați, și vădește o profundă tandrețe și empatie pentru toate manifestările vieții, ceea ce este absolut impresionant.”
The Spectator
