EMMA (ediţie ilustrată)

La douăzeci de ani, Jane Austen a produs primul roman, deşi scria încă din adolescenţă. În timpul vieţii, a publicat Mândrie şi prejudecată, Raţiune şi simţire, Emma şi Parcul Mansfield. După moarte, Henry Austen, fratele şi editorul ei a mai publicat romanele Persuasiune şi Northanger Abbey. La data morţii, scriitoarea concepea un nou roman: Sandition, din care s-a păstrat un singur fragment.

Emma Woodhouse este fiica unui bătrân cu un caracter dificil care urăşte căsătoriile. Învăţând de la el, Emma hotărăşte că nu va pleca niciodată de lângă tatăl său şi nu se va căsători. Totuşi, asta nu o opreşte să planifice nunţile altora. Când domnişoara Taylor devine doamna Weston, Emma îşi însuşeşte meritul pentru fericita iubire. În lipsă de o prietenă căreia să-i împărtăşească toate secretele, o ia „sub aripa ei” protectoare pe Harriet Smith. Părinţii fetei nefiind cunoscuţi, Harriet este umilă şi fără pretenţii. Când este cerută în căsătorie de dl. Robert Martin, un fermier oarecare, Emma o încurajează să refuze. Între timp, ea îi pregăteşte căsătoria cu nobilul domn Elton. Din păcate, nu Harriet este obiectul atenţiilor lui, ci chiar Emma. Respins şi umilit, dl. Elton pleacă din Highbury, dar va reveni căsătorit cu o doamnă cu care Emma se va împrieteni. Între timp „societatea” din micul sat aşteaptă un oaspete distins: Frank Churchill, fiul domnului Weston. Emma se grăbeşte încă o dată să interpreteze greşit relaţia dintre Harriet şi Frank, drept relaţie de dragoste. Cel mai tare o tulbură faptul că îşi dă seama că este chiar ea îndrăgostită, şi încă de vechiul ei prieten, dl. Knightley. Apare pericolul destrămării relaţiei cu Knightley, dar, când şi el îi mărturiseşte că o iubeşte, fericirea Emmei nu mai cunoaşte margini. Ca să fie totul perfect, căsătoria lor este completată ca în basme de căsătoria lui Harriet cu Robert Martin.

Ceea ce e de admirat la Emma e faptul că, în cele din urmă, îşi dă seama că a greşit, încearcă să repare greşelile, învaţă din ele şi se maturizează. Abia atunci când renunţă sa mai privească în inimile altora şi işi examinează propriile sentimente, realizează că e indrăgostită de o persoană care-i impărtăşeşte sentimentele şi care, întotdeauna a criticat-o când a greşit.